De foarte multă vreme presa şi opinia publică din România vorbesc despre asigurările sociale, despre bugetul de asigurări sociale, despre cei care beneficiază de aceste fonduri şi despre cei care cotizează la ele.
Fondurile de asigurări sociale sunt create de către ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (în România) şi sunt formate prin contribuţiile agenţilor economici, a instituţiilor publice şi a persoanelor fizice care folosesc munca salariată. În România, fondul asigurărilor sociale de stat este folosit pentru plata pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, biletelor pentru odihnă şi tratament, reţetelor compensate etc. În cadrul asigurărilor sociale intră salariaţii, pensionarii şi alte categorii sociale (meseriaşii, agricultorii, liberii profesionişti etc.). Cu alte cuvinte, asigurările sociale sunt fonduri la care participă toţi angajaţii din România şi toţi angajatorii din Romania şi din care sunt plătite tratamentele medicale, medicamentele, pensiile, alocaţiile pentru minori, ajutoarele de stat etc. pentru toţi cei care au nevoie de ele şi care sunt îndreptăţiţi legal să le primească. De aici rezidă şi principala problemă a sistemelor de asigurări sociale, şi anume că numărul beneficiarilor va fi întotdeauna mai mare decât numărul contribuitorilor.
De cealaltă parte, asigurarea privată este un contract comercial semnat între clientul asigurat şi firma de asigurări, prin care este preluat un risc de către asigurător. Spre exemplu, un client care îşi asigură viaţa împotriva anumitor riscuri plăteşte periodic o sumă de bani (primă de asigurare) iar firma de asigurări se obligă să plătească beneficiarilor o anumită sumă de bani (mult mai mare decât banii plătiţi de client), în cazul în care clientul asigurat moare din cauza unuia din riscurile asigurate. Contractul de asigurare nu priveşte decât pe asigurat şi pe asigurător iar banii plătiţi nu pot fi folosiţi pentru altceva decât pentru scopul stipulat în contractul de asigurare.
Sursa foto