ASIBLOG

Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private – CSSPP
www.csspp.ro
Calea Şerban Vodă nr. 90-92, sector 4, cod poştal 040213, Bucureşti
Telefoane: +40 21-3301035; +40 21-3351323
E-mail: relatiicupublicul@csspp.ro

Asociatia pentru Pensiile Administrate Privat din Romania – APAPR
www.apapr.ro
Str. Ion Slatineanu, nr. 6, etaj 3-4, cod postal 010602 , sector 1, Bucuresti
Tel.: 021.207.21.72 ; Fax: 021.207.21.70

E-mail: Crinu Andanut, presedintele APAPR: crinu.andanut[at]allianztiriac.roAceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
Mihai Bobocea, secretar general APAPR: mihai.bobocea[at]apapr.roAceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale – CNPAS
www.cnpas.org
Str. Latina nr. 8, Sector 2, Bucuresti
Tel: 021/316.91.11; 08 00 826 727
E-mail: petitii.sesizari@cnpas.org ; birou.presa@cnpas.org

Organizaţia Internaţională a Supraveghetorilor în Pensii – IOPS

www.iopsweb.org
Contact

Într-o ţară ca România, care în martie 2010 avea 5.525.600 pensionari plătiţi din bugetul pensiilor de stat, problema pensiilor este mai mult decât arzătoare. Statul a înregistrat un deficit imens la bugetul pensiilor de stat, adică mai pe şleau nu prea mai are bani să plătească toate pensiile. Durerea mare este că orice soluţie bună pentru rezolvarea acestei probleme cere timp, adică ceea ce nu are guvernul. E adevărat, din 2008 a fost implementat Pilonul II pensii private obligatorii, dar asta este o soluţie pe termen foarte lung, care nu poate fi utilă într-un an–doi. Şi atunci ce face statul ? Simplu, ce a ştiut să facă dintotdeauna: ia cu japca înapoi, fără să mai ţină cont de legea pe care tot el, statul, a aprobat-o.

De la debutul pe piaţa românească a Pilonului II (pensiile private obligatorii), adică luna mai a anului 2008, şi până în prezent, fondurile ce administrează aceste contribuţii au obţinut un randament mediu anual de 16,9%, superior ratei inflaţiei, care pentru aceeaşi perioadă a fost de 5%.

Potrivit Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), datorită nerespectării calendarului de majorare a contribuţiei la fondurile de pensii obligatorii (Pilonul II), sistemul a pierdut aproximativ 200 milioane de euro în 2009 şi 2010, această sumă urmând a creşte până la un miliard de euro până în 2017.

Cum s-a întâmplat acest lucru ? Păi să încercăm să explicăm pe scurt. Conform legii, în 2009 guvernul ar fi trebuit să majoreze cota de participare la Pilonul II de la 2% la 2,5%, diferenţa de 0,5% urmând a fi redusă din contribuţia fiecăruia dintre noi la sistemul de pensii de stat. Toată lumea ştie că anul trecut, datorită crizei financiare care a zguduit întreg mapamondul, cei care deţineau lichidităţi aveau oportunităţi de investiţii foarte mari. Ca dovadă stau rezultatele obţinute de fondurile mutuale, care au avut o creştere a profitului excepţională.

Astfel, în România, Erste Asset Management, primul clasat în topul administratorilor de fonduri mutuale, a înregistrat în 2009 o creştere de cinci ori a activelor în administrare şi o triplare a cifrei de afaceri, profitul realizat fiind de 230.000 lei. Al doilea jucător din piaţă, Raiffeisen Asset Management, a înregistrat în 2009 o creştere de peste zece ori a activelor în administrare şi o triplare a afacerilor, profitul realizat fiind de 2,2 milioane lei. Fondurile monetare şi de acţiuni, ce au atras împreună peste 2 miliarde lei de la investitori, au fost principalii contribuitori la veniturile realizate de cei doi administratori.

Concluzia ce reiese de aici este că pe piaţa românească, în care doar 2% din activele financiare ale unei familii sunt atrase în fonduri de investiţii (în Europa Occidentală procentul este de 30%), fondurile de administrare a pensiilor private ar fi putut realiza nişte bani frumoşi pentru contribuabilii acestora.

Conform APAPR, măsura din 2009 va reduce pensiile private ale actualilor participanţi până la 15%. În zilele acestea se vehiculează din ce în ce mai des informaţia că statul român, în foamea sa neostoită de lichidităţi, se pregăteşte să micşoreze contribuţia la pensiile private până la 0,5%, ceea ce ar duce la pierderea a altor câteva sute de milioane de euro şi reduceri ale pensiilor cu 30-40%. Acest lucru ar însemna practic diminuarea pensiilor actualilor participanţi la Pilonul II la nişte valori ridicole, urmând ca statul să se ocupe în continuare de cea mai mare parte a contribuţiei noastre la sistemele de pensii din România.

În condiţiile în care vedem cu toţii cât de bun administrator al acestor fonduri este statul român, ar trebui să ne întrebăm, fiecare în sinea lui, cât de dispuşi suntem să lăsăm statul să îşi bage mâinile în buzunarele noastre din cauza propriei lui incompetenţe. Statul deja ne-a văduvit de nişte bani din viitoarea pensie, când în 2009 nu a majorat contribuţia, aşa cum stipulează legea. Adică deja noi toţi viitorii pensionari ai României ne-am “sacrificat” fără voie pentru criză. Singurii care nu sunt dispuşi să facă niciun sacrificiu sunt chiar cei care astăzi ne cer să renunţăm la şi mai mult şi datorită cărora am ajuns să ne “bucurăm” de asemenea vremuri de “îndestulare şi belşug”.

Sursa foto

Noţiunea de pensie cred că e cunoscută tuturor iar principiul, simplist explicat, înseamnă că atunci când eşti tânăr, activ, în putere şi munceşti, îţi strângi nişte bani deoparte ca să îi ai la bătrâneţe. În timp, statele au preluat obligaţia asta (pentru că nu toţi oamenii sunt atât de responsabili încât să-şi strângă bani singuri toată viaţa) şi au creat pensiile de stat. Adică fiecare angajat contribuie din salariul lunar cu un anumit procent la un fond de pensii. Când se retrage din activitate, omul respectiv va primi lunar o sumă de bani – pensia adică, taman din banii aceia strânşi toată viaţa. În timp, s-a dovedit că statul nu este un foarte bun administrator de bani, plus că situaţia s-a mai schimbat: oamenii trăiesc mai mult, adică au o perioadă de pensie mai lungă iar banii strânşi de-a lungul vieţii nu mai sunt suficienţi.

Aceasta este una din cauzele pentru care au apărut pensiile private. Pensiile private au cam acelaşi principiu de bază ca şi pensiile de stat, adică participi la un fond de pensii cu bani, lunar, iar fondul respectiv îţi strânge şi îţi administrează banii. Diferenţa dintre privat şi stat este că în timp ce statul are grijă să dea pensii din acel fond pensionarilor din momentul prezent, fondul de pensii privat strânge acei bani şi îi investeşte (în depozite bancare, în titluri, în alte fonduri de investiţii etc). Banii investiţi generează profit, atât pentru fond cât şi pentru viitorul pensionar. La fel de important este faptul că cel care administrează un astfel de fond privat nu are voie să facă altceva cu banii decât să-i înmulţească. La fel, şi statul este obligat prin lege să nu facă altceva cu banii aceia decât să plătească pensii, diferenţa fiind că fondul de pensii al statului nu face investiţii, deci nici profit. Din această cauză, banii de pensie de la stat nu sunt niciodată suficienţi pentru ca toţi pensionarii să ducă o viaţă fără griji “la pensie”.

De ceva ani, tot mai multe state din lume au hotărât să cedeze o parte din contribuţia fiecărui angajat la fondul de pensii public către fondurile private, care sunt un mult mai bun administrator. Aşa au apărut pensiile private obligatorii: fonduri de pensii private la care fiecare angajat este obligat să participe cu o parte din banii pe care altfel îi dădea la stat, tot pentru pensie, dar pentru cea publică. Şi mai există pensiile private facultative, unde angajaţii (sau orice altă persoană) pot participa, dacă vor, cu sume de bani pe care şi le stabilesc singuri, pentru o perioadă pe care o stabilesc singuri. Cam asta este descrierea simplistă şi foarte pe scurt a sistemelor de pensii multi-pilon: Pilonul I este pensia obligatorie de stat, unde participă toţi angajaţii în mod obligatoriu, Pilonul II este pensia privată obligatorie, unde participantul plăteşte o parte din contribuţia de la Pilonul I, şi Pilonul III, unde fiecare persoană participă dacă doreşte.

În România, Pilonul II a fost introdus în mai 2008, în timp ce Pilonul III a fost lansat mai devreme, în 2007. În toate statele lumii, deci şi în România, domeniul acesta al pensiilor private este strict legiferat şi controlat de către autorităţi, tocmai pentru că ei administrează o parte din economiile de o viaţă ale oamenilor. Spre exemplu fondurile de pensii nu pot investi banii acumulaţi în orice, ci există legi care spun clar în ce pot fi investiţi banii – în principal în asseturi cu risc mic. De asemenea, un fond de pensii nu poate da faliment. În cel mai rău caz, va falimenta firma care administrează fondul, dar nu fondul în sine (sunt entităţi separate juridic, tocmai pentru acest scop). În caz că administratorul unui fond falimentează, participanţii fondului respectiv sunt distribuiţi către alte fonduri de pensii din piaţă şi nu pierd niciun ban din ce au contribuit până atunci. Mai mult, fondurile private de pensii sunt obligate să înregistreze un randament minim – adică trebuie să aibă un minimum de profitabilitate, care este stabilit prin lege ca procent din rezultatul total al pieţei de pensii private dintr-un stat. Tot prin lege, banii acumulaţi de un participant în contul său de pensie privată nu pot scădea – adică trebuie să fie cel puţin egali cu suma contribuţiilor făcute.

Deci, puse la un loc, pensia de stat cu cea privată obligatorie şi cu cea privată opţională ar trebui să îi asigure oricărui om nişte venituri cel puţin decente, prin care pensionarul respectiv să nu mai aibă grija zilei de mâine şi prin care să îşi trăiască bătrâneţile liniştit, după o viaţă de muncă.

Sursa foto