Într-o ţară ca România, care în martie 2010 avea 5.525.600 pensionari plătiţi din bugetul pensiilor de stat, problema pensiilor este mai mult decât arzătoare. Statul a înregistrat un deficit imens la bugetul pensiilor de stat, adică mai pe şleau nu prea mai are bani să plătească toate pensiile. Durerea mare este că orice soluţie bună pentru rezolvarea acestei probleme cere timp, adică ceea ce nu are guvernul. E adevărat, din 2008 a fost implementat Pilonul II pensii private obligatorii, dar asta este o soluţie pe termen foarte lung, care nu poate fi utilă într-un an–doi. Şi atunci ce face statul ? Simplu, ce a ştiut să facă dintotdeauna: ia cu japca înapoi, fără să mai ţină cont de legea pe care tot el, statul, a aprobat-o.
De la debutul pe piaţa românească a Pilonului II (pensiile private obligatorii), adică luna mai a anului 2008, şi până în prezent, fondurile ce administrează aceste contribuţii au obţinut un randament mediu anual de 16,9%, superior ratei inflaţiei, care pentru aceeaşi perioadă a fost de 5%.
Potrivit Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), datorită nerespectării calendarului de majorare a contribuţiei la fondurile de pensii obligatorii (Pilonul II), sistemul a pierdut aproximativ 200 milioane de euro în 2009 şi 2010, această sumă urmând a creşte până la un miliard de euro până în 2017.
Cum s-a întâmplat acest lucru ? Păi să încercăm să explicăm pe scurt. Conform legii, în 2009 guvernul ar fi trebuit să majoreze cota de participare la Pilonul II de la 2% la 2,5%, diferenţa de 0,5% urmând a fi redusă din contribuţia fiecăruia dintre noi la sistemul de pensii de stat. Toată lumea ştie că anul trecut, datorită crizei financiare care a zguduit întreg mapamondul, cei care deţineau lichidităţi aveau oportunităţi de investiţii foarte mari. Ca dovadă stau rezultatele obţinute de fondurile mutuale, care au avut o creştere a profitului excepţională.
Astfel, în România, Erste Asset Management, primul clasat în topul administratorilor de fonduri mutuale, a înregistrat în 2009 o creştere de cinci ori a activelor în administrare şi o triplare a cifrei de afaceri, profitul realizat fiind de 230.000 lei. Al doilea jucător din piaţă, Raiffeisen Asset Management, a înregistrat în 2009 o creştere de peste zece ori a activelor în administrare şi o triplare a afacerilor, profitul realizat fiind de 2,2 milioane lei. Fondurile monetare şi de acţiuni, ce au atras împreună peste 2 miliarde lei de la investitori, au fost principalii contribuitori la veniturile realizate de cei doi administratori.
Concluzia ce reiese de aici este că pe piaţa românească, în care doar 2% din activele financiare ale unei familii sunt atrase în fonduri de investiţii (în Europa Occidentală procentul este de 30%), fondurile de administrare a pensiilor private ar fi putut realiza nişte bani frumoşi pentru contribuabilii acestora.
Conform APAPR, măsura din 2009 va reduce pensiile private ale actualilor participanţi până la 15%. În zilele acestea se vehiculează din ce în ce mai des informaţia că statul român, în foamea sa neostoită de lichidităţi, se pregăteşte să micşoreze contribuţia la pensiile private până la 0,5%, ceea ce ar duce la pierderea a altor câteva sute de milioane de euro şi reduceri ale pensiilor cu 30-40%. Acest lucru ar însemna practic diminuarea pensiilor actualilor participanţi la Pilonul II la nişte valori ridicole, urmând ca statul să se ocupe în continuare de cea mai mare parte a contribuţiei noastre la sistemele de pensii din România.
În condiţiile în care vedem cu toţii cât de bun administrator al acestor fonduri este statul român, ar trebui să ne întrebăm, fiecare în sinea lui, cât de dispuşi suntem să lăsăm statul să îşi bage mâinile în buzunarele noastre din cauza propriei lui incompetenţe. Statul deja ne-a văduvit de nişte bani din viitoarea pensie, când în 2009 nu a majorat contribuţia, aşa cum stipulează legea. Adică deja noi toţi viitorii pensionari ai României ne-am “sacrificat” fără voie pentru criză. Singurii care nu sunt dispuşi să facă niciun sacrificiu sunt chiar cei care astăzi ne cer să renunţăm la şi mai mult şi datorită cărora am ajuns să ne “bucurăm” de asemenea vremuri de “îndestulare şi belşug”.
Sursa foto